Smărăndița Bio-Sweets SRL

        Bună ziua și bine ne-am întâlnit în acest frumos Mall țărănesc!

Numele meu este Luminița Ciobanu, sunt de profesie juridică (cu specializări în mediu, și alte formări profesionale :) și un curs de cofetar-patiser în desfășurare), iar pasiunea pentru tot ce are legătură cu tradițiile bogate ale poporului nostru, mi-a fost insuflată de bunica mea, Anica, încă din copilărie.

Am 46 de ani și o familie frumoasă, cu doi copii, curtea plină cu flori, pomi fructiferi, coacăzi, muri, zmeuri, găinușe (una grasă și faină, pe nume ”Veorica”, iar cocoșul cel mai țanțoș, Vasilică  ), pisici și căței.

La câțiva km de noi, locuiește Vasilica, gospodină desăvărșită, ea crește văcuțe de lapte, purcei, oițe, găini, iepuri, face legumicultură și tot ce mai poate munci în bătătura ei, după o zi de muncă la grădinița unde este și bucătăreasă ;) iar noi cumpărăm de la ea. Ajutându-ne reciproc, ea știind că are clienți serioși care să-i cumpere produsele, noi că putem să asigurăm materiile prime naturale pentru o hrană cât mai sănătoasă.

Desigur, de peste 20 de ani, mai avem contact cu câteva gospodării serioase, bucurându-ne de păsări de carne și ouă care provin de la găini crescute natural, cu hrană ecologică.

Bunica Anica era tare vrednică, muncea împreună cu bunicu Gheorghe o gospodărie mândră, de câteva hectare, cultivate cu de toate. Aveau si animale de carne și lapte, păsări, pisici, căței... Dar cel mai mult îmi amintesc cele două cuptoare cu plită și vatră, unul în bucătăria din casă, iar celălalt afară. Ambele erau înveselite prin zugrăveli cu flori de primăvară și decorate cu covoare de lână țesute de măna ei de aur.

Acum mă privește printre steluțe și îngeri, dar cu bucurie că învățăturile ei nu s-au irosit, ci sunt bine păstrate și sunt dăruite mai departe, ca pe o carte sfântă.

În fiecare an retrăiesc cu mare bucurie emoțiile unor vremuri care nu vor apune niciodată.
Despre măiestria mâinilor și bunătatea bunicii Anica, este vorba.
Ea mi-a insuflat harul minunat de a duce mai departe unele tradiții populare, acest har pe care l-am îmbrăcat ca pe cel mai scump și nobil costum popular…

Povestea bunicii Anica
… Bunătatea bunicii se regăsea în ”picăturile de har și dragoste” ce le punea în fiecare lucru făcut de mâinile ei… Bunica folosea o rețetă proprie și care nu era scrisă nicăieri, o știa pe de rost, ca pe o poezie… chiar de o trezeai în miezul nopții să ți-o spună. O dădea cu mult drag tuturor celor care i-o cereau, însă nimănui nu-i ieșeau cozonacii la fel de buni precum îi făcea ea.
Vacanțele mele de iarnă la bunici, însemnau, în mod special, pregătirile culinare pentru masa de Crăciun și Paște. Dintre toate pregătirile, cel mai mult mi-a plăcut ritualul cozonacilor…
Și făcea bunica un ”cuptior” de cozonaci, de-ți rămânea gândul la ei pân` de Paște, la următoarea serie (”un cuptior de cel puțin 20 de tingiri”, adică tăvi).
Secvențele de început erau cam așa: bunica își pregătea cu o seară înainte o covată mare și veche pentru cozonaci, alta pentru pâine și colăcei, foarte multe ouă, zahărul, esențele, borcanul cu coajă de lămâie și portocale, florile de trandafiri, făina și lemnele.

Dimineața, în zori de zi, ea era prima care se trezea. Cu noaptea în cap, bunicul făcea focul în cuptor, având grijă la ”măsura de-un braț și ceva”de lemne ce urma s-o ardă pentru buna coacere a cozonacilor și-a pâinii. Avea grijă să aducă de afară ”două instrumente necesare datului în cuptor: cociorva și lopata”, cu ajutorul cărora tăvile de cozonaci erau introduse, iar mai apoi, când erau gata coapte, scoase din cuptor. Sacul cu făină era pus la încălzit pe sobă, pentru că, spunea bunica, ”Nu e bine să fie rece din cămară, pentru că aluatul nu crește la fel de frumos”.

Ca un chirurg în sala de operație, înainte de începerea frământatului, ea se spăla bine pe mâini, spunând o rugăciune scurtă, apoi făcea o cruce mare spunând ”Doamne ajută”, iar în final își punea șorțul. Era foarte sprintenă și veselă, iar mișcările ei prin bucătărie, ”ca pe ață”, niciun pas în plus, nici unul mai puțin. Avea capul acoperit cu năframă ce o făcea mai tânără și mai veselă decât era de obicei.
Laptele proaspăt muls îl punea la fiert, pregătind în prealabil drojdia; câte o „nucă” de drojdie proaspătă pentru fiecare cozonac, apoi turna zahărul pentru a se topi în lapte. Cernea făina cu o sita mare de lemn, iar în covată se formau mormane albe și grele așezate ca niște dealuri înzăpezite.

Bunica nu folosea unități de măsură, cântărea ingredientele din ochi, fără a da greș. După spălarea ouălor, le spărgea unul câte unul, separând gălbenușurile de albușuri, folosind gălbenușurile în timpul frământării aluatului, iar albușurile le păstra pentru umplutura de nucă, fructe uscate, mac și cacao. Pregătea maiaua cu drojdie, făină, lapte călduț, zahăr și o punea la dospit acoperită cu un ștergar mare de cânepă. Amestecând la final în maia și restul de făină, sarea și mirodeniile.
Apoi, bunica frământa, cu multă dexteritate, plămadeala cu făină până obținea un aluat elastic și foarte multe bule de aer (adică era aerat), amestecând mereu și untură topită (pentru frăgezime), unt gras de casă și ulei preasat. Aluatul era gata atunci când se desprindea bine de mâinile ei. Așeza apoi covata lângă cel mai cald loc din casă, pentru a crește aluatul. Mai apoi, ungea ”tingirile” cu untură (osânza de vițel, topită și răcită) sau unt de casă. Pe o planșetă tapetată cu făină, împărțea în bucăți egale aluatul, întinzând cu ”sucitorul” foi de aluat ovale pe care le umplea cu umplutura de nucă, fructe confiate mac, rahat, stafide, zahăr și cacao, le rula cât ai clipi, împletindu-le simplu sau spicate. Cozonacii așezați în tavă, erau lăsați la crescut, iar înainte de fi puși la copt, bunica îi ungea cu gălbenuș de ou amestecat cu ulei pentru a se rumeni frumos, folosind o „pensulă din pene de gâscă”.
În cuptor se auzeau lemnele trosnind și, iar când focul era pe sfârșite, bunicul trăgea cu un cârlig de fier tot jăratecul la „gura” acestuia, iar bunica îi punea pe lopată câte o ”tingire” pentru a o da în cuptor. La final, când toți cozonacii erau dați în cuptor, el ”lipea poartița cuptorului cu lut proaspăt”, păstrând jăratecul în gura sobei, dar în exterior. Timpul de coacere era de cca. o oră.
Bunicul o ajuta să scoată cozonacii rumeniți la timp cu ajutorul cociorvei, așezându-i cu grijă pe masă, iar bunica îi ungea cu un lichid dens preparat din apă și miere și ulei, pentru a fi lucioși și gustoși, acoperind apoi cu un ștergar mare, țesut de ea în casă. Cele 20 de tingiri cu cozonaci erau făcute pentru a fi oferite tuturor rudelor, dar mai ales, oamenilor sărmani. Bucuria ei cea mai mare era: să împartă tuturor din bunătățile pe care ea le făcea.

De când bunica s-a dus la îngeri, m-am hotărât să duc, cu aceiași iubire și respect, tradiția mai departe, chiar dacă unele lucruri însă s-au schimbat. Folosesc covățica pentru 10 cozonaci, în loc de covata mare și fiindcă penele de gâscă nu le mai pot schimba atât de des pe cât ar trebui, pensula din comerț e preferată.
Totuși, pentru siguranța cu care am învățat ”meșteșugul cozonacilor”, folosesc încă făina de de grâu de la piața de țărani cunoscuți, care nu folosesc pesticide, care nu are ”000” și nici inscripții de ”făină pentru cozonaci”, dar este super, neavând E-uri și conservanți.

Pentru acei care mai au bunici, vă doresc succes la învățarea meșteșugurilor și multe bucurii alături de ei!
Toate cele bune sa se adune si sa ne bucure inimile!

Cu drag si aleasă prietenie,
Luminița Ciobanu
Facebook: Dulciuri naturale artizanale
Website: www.smarandita.com

Telefon: 0744 335 000

P.S. Desi alimentatia sanatoasă este un deziderat pentru majoritatea dintre noi, nu suntem constienți pe deplin de importanța atenției acordate dietei zilnice.

Se spune că o picatură de cerneală poate să coloreze apa într-un pahar. Dar mai multe picături?!?

Producătorii de produse naturale, tradiționale, artizanale au posibilitatea de a se uni, picătură-cu-picătură, într-o forța imensă, conducând la schimbări de gândire, și nu numai.

O lume mai bună începe cu noi!
Așa s-a nascut ideea aceasta aromtă cu tradiții valoroase, cu ” Bunica Anica” și firma Smărăndița.

Dulciuri naturale artizanale”