In noiembrie 2009 ne mutam din Bucuresti intr-un sat din Tara Fagarasului: Sinca Noua. Aveam tot ce ne trebuia in Bucuresti. Dar chemarea spre aventura vietii noastre a fost mai puternica. Cat eram inca in Bucuresti, am rugat-o pe profesoara de pictura a fetelor mele sa ma cheme si pe mine la cursul pe care il tinea sambata, cand vor mai face icoana pe sticla. Eram insarcinata cu cel de-al treilea prunc al meu, aveam 38 ani si simteam o framantare a unei noi vieti ce se cocea in mine, fara sa-i banuiesc amplitudinea. In ziua de curs, am primit un print color cu o icoana destul de complicata, dar in cateva secunde am intrat intr-o bula in care m-am desprins total de tot ce era in jurul meu. Auzeam copiii zumzaind pe langa mine. Insa eu disparusem total absorbita in icoana mea, in care timpul si spatiul devenisera o iluzie.
Am desavarsit apoi aceasta prima icoana acasa, in linistea cuibului meu.
Cand eram intrebata de familia si de prietenii mei din ce voi trai la tara, le raspundeam ca voi picta icoane. Si cu asta inchideam sirul lung de intrebari ingrijorate, insa nici eu nu credeam prea mult ce le spuneam:)
Asta a fost inceputul...
La scurt timp dupa mutare, i-am spus fetitei mele de 10 ani ca mi-ar placea sa tin un curs de icoane pe sticla cu copiii din sat. Si ma trezesc intr-o zi, cu Iulia la usa si inca 3 fetite cu obrajii rosii si pline de zapada din cap pana in talpi: "Mami, ziceai ca vrei sa tii un curs de icoane pe sticla... ti-am adus 3 eleve" si un zambet larg ...
Tocmai hranisem bebelusul Ioan de 4 luni ... Am ezitat cateva secunde si mi-am spus: "am 2-3 ore ... am timp!...".
Si asa a avut loc prima sedinta de icoane pe sticla in bucataria mea cu trei colege de-ale Iuliei adunate de pe derdelus.
Apoi cu sustinerea d-lui Primar Dumitru Flucus, am inceput cursul la scoala. In prima zi au venit 40 copii! ... a fost haos! :) A doua sedinta au venit 60 de copii.
Am simtit ca m-am aruncat in apa fara colac, de buna voie si nesilita de nimeni ... :)
A fost o crestere uriasa pentru mine! Au trecut de atunci 12 ani si cursul continua ... cred ca este satul cu cele mai multe icoane pe sticla facute de copii ...
Am facut si expozitii in sat, asa cum m-am priceput. Cetatea Fagarasului a gazduit si ea icoanele copiiilor sincani, de Sarbatorile din iarna lui 2019, prin bunavointa d-nei Directoare Elena Bajenaru.
Pictez printre picaturi si pentru sufletul meu. De la martisoare, pandantive, globuri de Craciun, pana la mobilier si tablouri.
Mai am multe de descoperit... Cand pictez, sufletul meu intinereste si sfideaza scurgerea biologica a anilor. Si simt ca minunile abia acum incep sa apara ... Sunt binecuvantata! ... :)
vezi mai mult
