Atelier Gabriela Bularca

Numele meu este
Gabriela Bularca, m-am nascut in orasul Brasov si crosetez de la varsta de 12
ani. Atunci, pentru prima oara, am pus mana pe o croseta, la ora de lucru
manual. Pot spune despre mine ca de atunci nu am mai lasat-o ! Crosetez mai multe
obiecte precum: caciuli, fulare, veste, brauri, bentite, esarfe, sosete, dar cel
mai mult imi place sa crosetez jucarii, ce re prezintă animaluțele care traiesc
pe meleagurile tării noastre. Iubesc crosetatul si, in egala masura,iubesc jucariile.
Astfel am imbinat cele doua mari pasiuni ale mele.

Toate jucariile  au cate un nume si cate o povestioara. Cele mai
indragite jucarii sunt: Soricelul Emil, Ursuletul Martinel, Melcul Dorel,
Marionetele Giusepina, Magarusul Vasilica, Oita Olguta, Iepurasul Valentina. Pana
la aceasta data am realizat peste 120 de modele de jucarii, fiecare cu numele si
povestea ei.

Ma documentez, caut despre
istoria crosetatului, a dantelelor cu carligul… asa cum a fost cunoscut acest mestesug
la inceput. Din pacate, istoria s-a pierdut in negura timpurilor cam acum 5000
de ani. La noi in tara, meșteșugul a fost documentat pentru prima oara in
atelierele manastiresti.

Sunt membra a doua asociatii
de profil: Asociatia Creatorilor de Arta Traditionala si Contemporana din orasul
Brasov si Breasla Mestesugarilor din Transilvania din orasul Cluj. Colaborez cu
Muzeul de Etnografie din Brasov, unde de doua ori pe saptamana indrum copiii in
ateliere de crosetat jucarii, colaborez cu Casa Junilor unde organizez ateliere
de crosetat, particip la evenimente și organizez ateliere de crosetat in
diverse locatii din Brasov: la Sezatgare in Coresi, la Casuta Mestesugarului de
la Coresi,si nu numai.

Particip la tot felul
de targuri de profil, unde imi prezint aceste jucarii. De curand am fost cu
ateliere de crosetat si expozitie si in Bruxelles, la festivalul Primavara Romaneasca.
Au fost niste momente unice și frumoase, desigur, uemotii foarte mari.

În anul 2014, am avut dorinta
de a demara ateliere de crosetat in Brasov, insa multi ma priveau cu
scepticism, si imi spuneau: “cine ar veni la un atelier de
crosetat intr-o lume in plina viteza, intr-o perioada cand lucrurile sunt musai
sa iasa mari si repede, cat mai repede, cine ar sta la un mestesug domol ca si crosetatul“?
Cu toate acestea, eu nu am renuntat la idee, am mers mai departe, am avuto amenii
dragi alaturi care m-au sprijinit atunci cand am avut nevoie si pentru care
astazi, le multumesc. Acum atelierele de crosetat sunt
animate, pline de copii dornici de a invata un mestesug pe care il vor avea mereu
cu ei.